Atunci când angajezi toate rudele într-un magazin…

Ieri după amiază m-am confruntat cu o situație cu care nu am mai luat contact până acum. Am fost la un mic supermarket din oraș, am făcut ceva cumpărături și când să plătesc, ce să vezi? Nu am avut cui… Pur și simplu nu era nici o casieră la case. Doar paznicul care stătea și se scobea în nas.

Eu înțeleg un lucru: nici un supermarket sau hipermarket nu va avea suficient personal, indiferent de situație pentru că așa se lucrează în România, un om trebuie să facă munca a 3-4 oameni, dar frate, chiar așa să nu ai decât o singură casieră în tot supermarketul și când ea pleacă la budă, clienții să stea la casă să aștepte?

Dar eu aici nu cred că este vorba despre lipsa de personal, ci mai de grabă de faptul că oamenii și-au angajat acolo toate rudele și toți prietenii. În momentul în care ai făcut acest lucru, nu mai ai nici un fel de autoritate asupra lor, lucrurile scapă de sub control și fiecare face ce vrea. Dacă casiera vrea să vină la muncă vine, dacă nu, lasă că-i ține locul colega ei cea bună, care-i este și soră, care lasă supermarketul fără casă funcțională dacă-i vine să tragă o pișare. Eu unul dacă aș avea un magazin nu mi-aș angaja niciodată o rudă pentru că nu va fi productivă. Cu rudele și cu prietenii se spune că nu se fac afaceri.

Eu unul nu înțeleg cum asemenea afaceri prosperă, cum de rezistă pe piață. Eu de exemplu de ieri voi evita pe cât posibil să mai intru acolo pentru că nu am de gând să stau câte 10 minute după casieră până vine ea de unde e plecată. E ridicol.

Leave a Reply