Despre oamenii care oferă apoi îți scot ochii că ți-au dat, deși nici măcar nu le-ai cerut

Bă frate nimic nu urăsc pe lumea asta mai tare de cât omul care dă, fără ca tu să-i ceri, apoi începe să strige că ți-a dat, că ți-a dres. Este motivul principal pentru care eu unul nu cer niciodată nimic la nimeni, pentru care refuz tot ce mi se oferă. De ce să vină după un țăran bășit să-mi strige că mi-a dat și mi-a dres? Nu e mai bine să-mi văd eu de treaba mea? Și cel mai nasol este când se întâmplă chestia asta în familie. Da, eu am avut asemenea rude și încă am, din păcate…

M-am obișnuit să folosesc ceea ce am, nu-mi trebuie nimic de la nimeni. Poate că e mai bine așa pentru că niciodată nu am fost lacom, hrăpăreț. Apucător. M-am mulțumit cu ce am putut să-mi ofer singur și lucrul acesta m-a ajutat destul de mult zic eu. Am ajuns să fiu genul de om căruia îi place să dăruiască, îi place să împartă cu cei din jur tot ceea ce are. Nu știu câți dintre voi v-ați cumpărat mașină dar ați folosit-o mai mult pentru cei din jur decât pentru voi… E doar un exemplu.

Oricât de mult aș încerca să înțeleg genul acesta de oameni, al celui care oferă apoi strigă, nu cred că pot. Nu pot să-mi dau seama cum gândesc. Probabil sunt frustrați de lipsa de recunoștință dar ei de fapt nu pricep că recunoștința nu se câștigă așa. Nu e corect să dai ceva apoi să te aștepți ca omul să-ți fie recunoscător pentru tot restul vieții. Cred că numai la noi la români vezi mizeria asta cu strigatul. Cred că suntem unici în lume pentru genul acesta de comportament.

Leave a Reply