Jos palaria batrane!

Ieri nu am fost la padure sa alerg intrucat a ploua de ziceai ca vine al doilea Potop al lui Noe. Cu toate acestea am reusit sa alerg vreo 10 km alaltaieri si va spun sincer ca am fost placut impresionat de ceea ce am vazut. Dupa cateva ture am observat un batranel si vreo 7-8 copii care alergau pe langa mine. Am stat putin si am analizat situatia. El era antrenor si copiii elevii sai. Cat de tare e asta? Adica eu nu am vazut niciodata asa ceva in Severin. Sunt constient ca exista fenomenul, insa in proportii mult prea mici ca sa si vezi in jur mereu asemenea lucruri.

Ma gandeam la acel batranel cu cronometrul la el care statea cu niste copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani in padure. Isi pierdea timpul lui, cel mai probabil degeaba, ca sa educe niste copii. In cel consta educatia? In autodepasire. In constientizarea faptului ca limitele pot fi depasite. Batranelul in viziunea mea salveaza acei copii de la depravare si de la autodistrugere. In loc sa stea la spart de seminte si la barfa la scara blocului, copiii alergau de mama focului pe la padure, ture de cate 1.1 km de caciula. Imi pare rau ca nu am avut telefonul la mine sa le fac o poza si sa le iau si un mic interviu.

Ar fi fost de-a dreptul interesant sa aflu ce faceau acolo si de ce prefera cei mici sa alerge in loc sa stea la spart de seminte in scara blocului. De ce prefera sa faca ceva ce societatea nu prea obisnuieste si va povesteam intr-un articol anterior faptul ca de cele mai multe ori oamenii rad de cei care alearga “de nebuni” prin padure. Oamenii au pierdut din gandire ideea de sanatate si de normalitate. Jos palaria batrane!

Leave a Reply