Nici 1 aprilie nu mai e ce-a fost

Nici 1 aprilie nu mai e ce-a fost, îmi lipsesc glumele cu Iliescu. Unde sunt? Sau pur și simplu cred că s-a obișnuit lumea cu ideea că o să ne îngroape pe toți? Cred că este cel mai slab 1 aprilie pe care l-am trăit vreodată. Nu am văzut nici o păcăleală mai serioasă nici pe internet, nici la televizor, nici prin oraș oamenii nu se mai țin de șotii. Ce naiba că în alte dăți se lăsa cu găleți de apă aruncate în cap și chestii de-astea. Unde s-au dus toate? Îmi e greu să cred că s-a dus spiritul acestei sărbători.

Îmi e greu să înțeleg unde s-a dus spiritul acesta glumeț al românului. Poate că de multe ori grijile și stresul reușesc să scoată din mentalitate șotiile, voia bună, cheful de râs, etc. Poate că e normal ce se întâmplă. Cine să mai aibă chef de farse când oamenii sunt prea ocupați cu viața de zi cu zi? Fac pariu că mulți dintre ei nici nu știu că azi este 1 aprilie și că uneori  în această zi oamenii obișnuiesc să se păcălească unul pe celălalt. Cine să mai aibă chef de glume dacă ei nu au nici măcar serviciu?

Cred că asistăm la o degradate treptată a tot ce înseamnă stare de spirit în România. Suntem un popor latin, pus pe distracție, suntem oameni cu suflet și de petrecere dar care spre deosebire de celelalte popoare latine de pe glob, ne-am obișnuit să mergem cu capul plecat pe stradă și să întruchipăm tristețea prin mijloacele de transport în comun. Cred că dacă cineva ar vrea să dea o definiție a tristeții, ar trebui să vină în România și să facă o poză într-un autobuz aflat în mers.

Leave a Reply