Parcă nu ne simțim români dacă nu suntem oleacă ghiolbani

Citeam ieri un text de-al lui Vasilescu în care povestea despre o doamnă care a făcut marea greșeală să întrebe șoferul unui autobuz dacă merge către Constanța. Ei bine, șoferul, un ghiolban cu 4 clase probabil, i-a reproșat femeii că nu știe să citească și i-a transmis că oricum nu o ia că nu mai sunt locuri pe scaune. Nu frate, nu am fi români dacă nu am ieși în evidență cu episoade de-astea de-o ghiolbăneală crasă. Parcă nu ne-am simți în România dacă nu am auzi de asemenea episoade mizerabile în care românii se poartă urât cu alți români. Am mai zis eu mai demult, cel mai mare dușman al românului este tot românul. Nu avem noi nevoie de dușmani străini, că ne descurcăm destul de bine și singuri pe ale noastre meleaguri. Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să te porți urât cu cel de lângă tine atunci când te întreabă ceva. Și ce dacă nu s-a uitat femeia pe tăblița autobuzului? Poate s-a simțit mai ok să pună și ea o întrebare. Ce, așa de greu era să zici un DA? În loc să zici DA și să scapi de problemă, începi un scandal și un circ de 2 lei din nimic.

Uite de-asta mi s-a cam scârbit de România, pentru că există mereu oameni în jurul nostru care-și bat joc de noi, oameni care sunt proști de bubuie dar se închipuie cine știe ce zei. Unii dacă au ajuns să conducă un autobuz de pe vremea lui Pazvante Chiorul, automat au impresia că sunt ceva regi, că au putere, că au dreptul să ia peste picior și să jignească pe oricine le iese în cale. Trist.

Leave a Reply