Si-am ramas si cu stampila-n brate

Dupa ce statul m-a obligat sa imi cumpar stampila, a dat o lege prin care aceasta nu mai este obligatorie. Faina treaba. Nu plang dupa cei 50 de lei aruncati pe fereastra, ma gandesc cata birocratie si cata ineficienta zace in sistemul asta al IMM-urilor si nu numai. Am ramas cu o stampila in brate pe care am folosit-o o singura data in adevaratul sens al cuvantului, dupa s-a dat legea asta interesanta. Stau si ma intreb de ce nu s-a putut renunta mai devreme la prosteala asta cu stampila. De ce tocmai acum?

De ce nu am renuntat acum 10 ani la chestia cu stampila? Nu cred ca exista un raspuns, probabil nu a venit nimeni cu propunerea, nu a interesat pe nimeni. Evident ca nu sunt singurul indignat de faptul ca eram nevoit sa car stampila butucanoasa dupa mine si la closet si evident ca nu sunt singurul care se bucura ca a scapat de ea. S-a intamplat un lucru care trebuia sa se intample de vreo 20 de ani. In strainatate nu mai exista de mult tampenia asta si chiar nu inteleg de ce se considera stampila drept o modalitate de autentificare a unuia ct atata timp cat se poate copia si cu banala guma de sters.

Asteptam ziua in care o sa se renunte si la celelalte standarde birocratice. In SUA dureaza doua minute sa infiintezi o firma. La noi dureaza 7 zile daca ai bafta si ai toate documentele puse la punct. Daca mai ai bafta si de ceva carcota e clar ca stai doua saptamani dupa autorizatii. Uite asa te dai peste cap doar ca sa faci si tu ceva in viata si de multe ori te gandesti daca se merita acest efort.

Leave a Reply