Tara jucariilor

Putin peste 20 de zile ne mai despart de Sfantul Craciun. Orasul a inceput sa sclipeasca a luminite in spiritul sarbatorii, magazinele la fel, sunt pline cu decoratiuni specifice iernii si Craciunului. Totusi, acum la 26 de ani parca nu mai am acel sentiment de bucurie pe care il aveam atunci cand eram mic. Atunci cand esti copil, traiesti sarbatorile de iarna la un alt nivel, esti tinut departe de realitatea lumii inconjuratoare de gardianul copilariei numit simplu: inocenta. Cu totii am vrea sa fim copii la infinit, sa nu avem ganduri aiurea si nici griji, singurul stres sa fie scoala. Din pacate nu se poate, pe masura ce crestem, ne maturizam, insa asta nu inseamna ca ne dispare copilaria din suflet.

Desi am 26 de ani inca mai pierd vremea cu jucarii Angry Birds si cu jucarii Nerf. Imi place sa le am acolo, aproape de celelalte lucruri ale mele. Ori cat de multi ani ar trece, copilaria nu dispare din tine. Si 40 de ani daca ai tot copil vei fi intr-o anumita masura. Daca stau sa ma gandesc la jucariile pe care le aveam eu cand eram mic si cele din ziua de azi, constat o diferenta atat de mare. Intr-un fel ma bucur ca tehnica a avansat atat de mult, incat apar jocuri din ce in ce mai performante, insa pe alta parte ma intristeaza explozia tehnologica. Ma intristeaza pentru ca un Iphone sau o tableta nu pot inlocui socializarea in realitate, in grupurile de copii pe care noi le formam la scara blocului din lispa de activitate.

O mare parte din jocurile de baieti de 8 ani le-am donat verisorilor mai mici. Erau inca foarte bune cand am incheiat eu socotelile cu adolescenta, asa ca am zis ca se pot bucura si altii de ele, nu numai eu. Tara jucariilor nu dispare niciodata, e intotdeauna vie in sufletul nostru de copil.

Leave a Reply