Țara lui 2 cu sapa 5 cu mapa

În urmă cu câțiva ani, tinerii mergeau la școlile de arte și meserii, transformate ulterior din fostele profesionale. Aveau de fapt o opțiune când terminau școala generală, puteau să meargă la liceu sau la o școală în care învățau o meserie precum cea de mecanic auto, șofer profesionist, electrician, etc. Fiecare mergea unde dorea. Ei bine, cu timpul aceste școli profesionale au fost închise dintr-un motiv cât se poate de real: am ajuns țara lui 2 cu sapa, 5 cu mapa.

Tinerii nu mai vor la munca de jos. Ei doresc să facă bani mulți, mulți și eventual dacă se poate, așa, peste noapte. Știu că dacă vor lucra drept electricieni nu vor avea ocazia să facă mii de euro pe lună cum visează ei, cum văd că fac cei plecați la muncă în străinătate. Am spus de multe ori faptul că tineretul din ziua de azi abandonează din start lupta pentru a învăța o meserie din pricina mirajului prosperității din diaspora, dar poate că e normal să fie așa.

Cred că și părinții tinerilor s-au schimbat. Nici ei nu mai țin morțiș ca al lor copil să știe o meserie când termină cele 12 clase obligatorii. S-a propagat oarecum greșit în societate ideea că munca-i rușinoasă, munca-i pentru tractoare, etc. Așa e când ai ajuns la 40 de ani și ești manelist, ai făcut copii și ai impresia că știi ce-i mai bun pentru ei, când vrei să-i scutești cât mai mult de munca fizică. În străinătate, copiii muncesc cot la cot cu adulții de la 14 ani, și credeți-mă, că nu o fac pentru bani. Familiile lor nu au nevoie de bani dar celor mici le prinde bine un ban în buzunar, că ai lor părinți nu au mentalitate de cocalar român și nu le oferă merțane pe tavă de la 18 ani.

Leave a Reply