Time after time, Cyndi Lauper

Muzica buna nu are moarte. Am spus-o pe blogul asta de 100 de ori si o sa o mai zic de-o suta. Ascultand melodia asta ma plezneste o nostalgie ciudata. O nostalgie a unor vremuri pe care nu le-am trait. Melodia ma face sa ma imaginez in anul 1984 desi sunt nascut in 1988.

Intrebarea este de ce a ramas atata vreme printre noi acest gen de muzica? Incep sa cred ca a ramas din cauza romantismului. Romantismul nu are varsta, nu are culoare si nu are timp. Sentimentul este acelasi indiferent de an sau de ani.

 

Leave a Reply