Unde e sifonul la pahar?

Sifonariile erau un fel de atractii turistice pentru noi, generatia cu gheia la gat. In anii 90 nu exista internet, nu existau calculatoare sau tablete, smartphone-uri. Eram nevoiti sa iesim din casa pentru a ne juca unii cu altii. Socializarea insemna colectivitate in acele vremuri, nu ca astazi. Jucam fotbal de dimineata pana noaptea si din cand in cand mai mergeam pana la sifonarie ca sa ne potolim setea. Un pahar cu sifon costa cred ca 500 de lei vechi. Habar nu aveam pe atunci valoarea banilor. Parintii desi erau saraci lipiti, ne mai dadeau din cand in cand ceva bani ca sa ne mai luam cate o bomboana sau o guma.

Toti aveam parinti saraci pe atunci, asa ca luam sifon cu randul. Facutul cinstei era ceva la ordinea zilei. Astazi dadeam eu sifon la toti baietii cu care iesam la joc, maine altul imi dadea mie si celorlalti si asa mai departe. Erau niste vremuri tare simple cand te gandesti ca se faceau bani cu un rahat de sifonarie frate… CO2 cu apa de izvor si oamenii faceau bani. Conbinau sucul cu siropul de diverse nuante si gusturi si faceau suc la pahar pe care il beam fara sa rasuflam in zinele toride de vara.

Parca prea repde au trecut anii 90 si parca prea repede ne-am maturizat si noi. Am cazut din copilarie in haine de oameni maturi fara sa ne dorim asta. Cu totii ne dorim sa ramanem niste copii pentru tot restul vietii, sa stam departe de tot ce inseamna probleme si griji, sa fim alimentati doar de vise si sa avem acea piedica numita naivitate care sa se puna in calea maturizarii noastre.

Bineinteles ca sifonaria s-a inchis de mult, ca mai toate afacerile de cartier ale anilor 90 si 2000. Astazi, distractia e doar pe net.

Leave a Reply