Verdeata la orizont

Nu ma refer la marar si patrunjel atunci cand vorbesc despre verdeata. Ma refer la verdeata pe care o ai in curtea casei. Ma uit peste drum, la statia unde lucrez si vad o casa mare cu 12 camere. Cei care au lucrat la ea mai veneau pe la mine si imi povesteau ce lucrau pe la ea. Imi spuneau ca au montat 52 de calorifere, ca au montat o piscina in care intra 20 de metri cubi de apa si asa mai departe. Bun, frumos, casa mare, insa cine locuieste in ea? O familie cu 3 membrii. Sot sotie si un copil de 8 ani. Intr-o casa cu 12 camere? Cred ca lumea a luat-o razna si megalomania incepe sa devina caracteristica principala din personalitatea celor cu bani multi.

Am fost o data sa car o scara de la acea casa la mine la statie. M-a ajutat cel care pazea in acel moment constructia. Nu stiu cum ar fi ramas altii, insa eu am ramas blocat cand am ajuns in curte si nu am vazut fir de iarba. Nu am vazut un copacel macar. Betoane peste betoane in intreaga curte. Gresie, faianta si pavele. Si iar betoane. Nu pot sa inteleg asa ceva… de ce te mai muti la casa daca stai ingropat in betoane? Nu erau betoanele destul de atractive in blocul in care stateai inainte?

Eu am alte principii. Si varul meu la fel, el a reusit sa cumpere o casa in Cluj in urma cu putina vreme. Nu are 12 camere, are doar 3 insa are o curte mare plina cu verdeata. Mi-a spus ca primul lucru pe care l-a facut dupa ce s-a mutat, a fost sa contacteze o firma care se ocupa cu insamantare gazon Cluj. A plantat si copacei, a pus si flori si cand intrii la el in curte parca ai intra intr-un colt de rai. E incredibil cum se transforma o casa atunci cand ai locul tau acolo in natura de care sa te bucuri. Betoane a vazut toata lumea si de ele fugim cu totii. Nimic nu mi se pare mai frumos decat un mini parc amenajat in propria curte.

Leave a Reply