Cafeaua

De fiecare dată când ies din casă apar faze și oameni care mă scârbesc și care mă fac să regret profund că nu am părăsit această țară până la vârsta de 28 de ani. Ultima scârbă vine de la o terasă la care am fost într-o dimineață să beau o cafea alături de un prieten. Ne-am pus noi la masă, a venit o fată ne-a adus cafelele iar la vreo 5 minute, vine și Obelix. Mie nu-mi stă în fire să fac mișto de modul în care arată oamenii dar tipul ăsta era atât de gras încât am crezut că se va rupe băncuța de la terasă cu el. Mare minune că a suportat un asemenea elefant.

Ei bine, omul a cerut și el o cafea și după ce a primit-o, a cerut fetei să-i aducă alta. Pe moment nu am înțeles exact care era problema, am crezut că i-a adus ceva ce nu a cerut dar după ceva vreme vă dați seama că s-a răspândit bârfa în terasă cu viteza ciumei. Din balans, cafeaua, fiind ceașca plină, a curs puțin peste margine. Omul a văzut chestia asta și a cerut altă cafea domne, că cică lui să îi aducă o cafea ne vărsată. Băga-mi-aș eu ceva în vărsatul lui și în figurile lui din cap. Cum să ceri mă altă cafea doar că s-a vărsat un strop acolo peste margine?

E incredibil frate câte figuri și cât de nesimțiți pot să fie unii. Mie mi-ar crăpa obrazul de rușine să fac așa ceva. Pentru ce? Pentru un amărât de strop vărsat? Haide frate, pe bune? Chiar așa au ajuns bășinile să pocnească din cururile oricui aici, în orașul foamei, Drobeta Turnu Severin?

By Alex Ciocan

Blogul numarul 2, nimic mai mult... Un blog marca Alex Ciocan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *