De fiecare dată când trec prin dreptul unei case de pariuri sportive din Drobeta Turnu Severin arunc o privire înăuntru. Ce văd acolo, nu-mi place deloc. Tineri, bătrâni, oameni care visează cu ochii deschiși ca din 3 lei să se pricopsească așa, peste noapte. Mirajul acesta al pariurilor sportiv este ceva specific pentru tânăra generație care s-a învățat așa, cu o libertate totală din partea unor părinți care practic s-au săturat să-i împingă de la spate să facă ceva cu viețile lor.
E ciudat ce se întâmplă? Sincer să fiu, nu cred. Mirajul acesta al banului nemuncit câștigat peste noapte a fost din greu întâlnit și la generațiile anterioare dar sub altă formă. Să ne amintim despre Loto 6/49 sau 5/40? Să ne amintim despre celebrele jocuri TV pe bază de cartoane prin intermediul cărora fix asta se promova, câștigul simplu, nemuncit, norocul pur și alte minuni. Cred că este ceva normal pentru o țară în care salariile sunt mici și șansele de realizare sunt mult diminuate față de străinătate. Toată lumea se uită cu jind la străinătate, toată lumea vrea o țară ca afară dar din păcate, o țară ca afară se poate clădi numai prin muncă.
Adică nu mă înțelegeți greșit, se bagă la pariuri sportive foarte mult și-n străinătate, dar deosebirea este că cei care fac acest lucru au un job stabil, nu trăiesc doar din această activitate riscantă. Atunci când te joci cu norocul, nu mai există siguranță. Păcat că în România tinerii nu încearcă să găsească ceva de lucru (la Severin, există multe anunțuri în geamurile magazinelor, prin porțile fabricilor) și se mulțumesc să viseze așa la niște câștiguri fabuloase venite în baza unor bilete concepute din fotoliul moale și cald al casei părintești.