Melodia celor de la Alphaville imi trezeste o stare ciudata. Pare a fi o nostalgie imbinata cu un sentiment pur de iubire pentru cineva pe care l-as fi putut simti daca as fi avut 20 de ani in 1980… Ciudata traire, nu? Curios si titlul melodiei, se poate traduce “mare in Japonia” si cand zic mare nu ma refer la litoral, ci la adjectivul sinonim cu grandios…
Cred ca cel mai bine as putea exprima starea transmisa prin cuvantul : respect… Melodi aceasta impune un respect pe care il simt, il traiesc. Interpretul a reusit sa compuna o melodie care se intrepatrunde intr-un fel cu cultura si civilizatia japoneza. Aceasta civilizatie este bazata pe cultul respectului si al seriozitatii, cum bine se poate observa chiar si in filme.
Mi-ar place sa ajung macar o data in Japonia, tara cu o cultura extraordinar de intersanta. Intotdeauna m-a fascinat tara in care tehnologia este mereu cu un pas inaintea timpului. M-a fascinat seriozitatea japonezilor si mai in gluma mai in serios, mi-ar place sa am o nevasta japoneza. As avea multe de invatat de la ea si as putea la randu meu sa invat pe altii.
Romania ar avea nevoie de putin cultura japoneza pentru ca lipsa de bun simt si de respect atinge cote maxime la noi, din pacate. E nevoie de o improspatare a caracterului cu niste calitati de mult pierdute. Sunt doar niste vise, frumoase, pe care as vrea sa le vad indeplinite in urmatorii ani. As vrea sa vad si eu o Romanie plina de oameni cu bun simt , de oameni carora le pasa de cei din jur. Gradul de nepasare a ajuns atat de mare incat astazi, traim intr-o Romanie cenusie, o Romanie care nu mai este de mult a noastra.