De multe ori cand sunt la munca stau si privesc pe strada, imi place sa observ lumea din jur. Mi s-a facut un dor de bicicleta incredibil. Imi aduc aminte de prima bicicleta pe care am avut-o. cred ca nu exista copil pe lumea asta care sa uite prima bicicleta pe care o primeste. Atunci cand esti copil, apreciezi orice cadou. Cu cat este mai mare cadoul si mai valoros cu atat te bucuri mai tare. Mintea naiva te impiedica sa vezi realitatea exact asa cum este.
Cand eram eu copil nu exista cadou mai valoros decat o bicicleta. Nu existau telefoane mobile ca acum, smartphone-uri si alti draci. Nu aveam nici macar calculator. Primul calculator a venit abia prin 2002 -2003 si a fost un Pentium 3.
Privesc des pe strada si vad oameni cum se duc la munca pe bicicleta, oameni care ies seara in oras la plimbare pe bicicleta. Sunt imagini care imi aduc aminte de copilarie si de simplitate. De simplitatea naivitatii. Fara griji si fara stres. Singurul stres pe care il aveam atunci se numea scoala. Parea atat de importanta, insa acum daca ma gandesc mai bine imi vine sa rad. Imi vine sa rad cand observ cat de mult ma stresam si ma speriam pentru nimicuri. Adevaratele griji incep atunci cand devii matur.