Exercitiu de imaginatie: sufletul fara emotie

Oamenii sunt condusi de emotii si de sentimente. Mintea si sufletul (casa emotiei) sunt mereu paralele si nu se intersecteaza niciodata. Aud atat de multi oameni cum dau lectii de morala si spun ca oamenii trebuie sa gandeasca cu mintea, nu cu sufletul, incat ma intreb daca sunt sanatosi la cap. Nu exista un manual pe care sa il citesti si sa inveti sa gandesti mereu cum trebuie indiferent de situatie sau de emotia transmisa in acel moment.

Eu mi-as fi dorit sa fim niste pietre. Sa nu simtitm durere dar nici fericire. Sa avem doar constiinta si bucuria de a trai. Sa nu ni se intample niciodata lucruri triste dar nici sa nu ne bucuram de altele. Mi se pare un compromis dar unul corect. Cine suntem noi sa alungam doar raul si sa il separam cu precizie de subler de bine? Era mai bine asa si am fi fost in stare sa luam intotdeauna cele mai bune decizii. Am fi fost ne influentabili si intangibili de ce se intampla in jur.

Emotiile sun o frana aplicata eului tau. Cred ca toata lumea a simtit acel sentiment al ne implinirii… toti am fi vrut sa facem un anumit lucru insa am ezitat de rusine, de suparare, de nepasare sau pur si simplu din cauza incertitudinii a ceea ce va urma. Timpul a trecut si acum am fi vrut sa il putem da inapoi sa luam decizia corecta. Sa inclinam balanta spre cealalta decizie. Din pacate suntem doar oameni si nu avem aceasta putere.