Este o intrebare la care nu pot raspunde. Nu stiu ce s-a intamplat insa cand eram mic eram dus destul de des pe ale bisericii meleaguri. Aproape in fiecare saptamana si nu era sarbatoare mare in care sa lipsesc de sub acoperisul bisericii. Cu timpul am crescut si am inceput sa nu mai cred. Nu mi-am propus acest lucru, nu m-am razvratit impotriva Creatorului, pur si simplu mi-a disparut interesul pentru religie si am incetat sa mai caut raspunsuri in cea directie.
Religia dupa parerea mea, crestinismul mai bine zis a fost singura capabila sa opreasca lumea de la haos, de la conducerea prin crime si de la razboaie. A fost un fel de tampon pentru o civilizatie care se inraise destul de mult. Carcterul uman este destul de inclinat spre rautate iar religia a avut ca scop aducerea binelui in prim plan. O lume condusa de rau nu ar fi fost cea mai buna solutie pentru niste oameni cu suflet.
Eu sunt genul inclinat spre stiinta. Sunt pasionat de fizica cuantica si de univers. De mic copil m-au fascinat lucrurile inexplicabile si adevarul este ca si religia face parte din categoria lucrurilor inexplicabile. Am incercat sa citesc diverse carti ale unor oameni adanc inradacinati in stiinta insa care au ajuns sa creada in Dumezeu. “Pledoarie pentru Creator” este una din ele si am citit-o cu o sete incredibila. Ma fascineaza explicatiile altora in ceea ce priveste legatura intre stiinta si Dumnezeu.
“In perioada studiilor sale, Lee Strobel credea ca Dumnezeu e o notiune demodata, convingere care i-a marcat cariera ulterioara ca jurnalist de succes la Chicago Tribune. Stiinta a facut ca ideea de Creator sa fie irelevanta ñ cel putin, asa a crezut Lee Strobel. Insa astazi stiinta indica in directie contrara. In ultimii ani, cercetari impresionante din diverse domenii sprijina tot mai mult concluzia ca universul a fost proiectat intr-un mod inteligent. In acelasi timp, darwinismul s-a poticnit in fata datelor concrete si a ratiunii riguroase. L-a descoperit oare stiinta pe Dumnezeu?”
M-am indepartat oarecum de biserica si din cauza preotilor. Intr-o lume in care preotii sunt cei care vorbesc in numele unui Hristos care a murit pe cruce sarac lipit cu un cearceaf pe corp, ei sunt cei mai bogati si eu, cetatean si om care intra in biserica sa se roage sunt cel mai sarac. Nu mai exista ideea de dreptate iar cei care ar trebui sa iti bata la usa sa te intrebe daca ai nevoie de ceva nu vin decat de sarbatori sa culeaga cu chitantierul donatii pentru ale lor buzunare, caci la biserica nu cred ca ajung acei bani. E o lume destul de ciudata din punct de vedere al credintei. Superstitia a substituit incet incet sentimentul de credinta pura din sufletul celor nevoiasi.