Bineînțeles că este doar o metaforă, însă cred că așa aș putea să le cataloghez după mersul legănat. Am fost ieri pe la Carrefour și bineînțeles că m-am amuzat destul de copios. Erau două fete pe la casele de marcat cu un bax de apă în brațe, să tot fie 6 sticle de 2 litri acolo. Nu știu ce aveau de gând să facă cu el, probabil să îl bea, însă aveau un obicei cel puțin ciudat…
Fetele se puneau la coadă unde vedeau lume mai puțină dar nu aveau răbdare să le vină rândul. Îți luau baxul la spinare și se puneau la altă casă de marcat, apoi la alta ți la alta… Ei bine, când am văzut că cei de la Carrefour au deschis o casă nouă unde nu era nimeni iar cele două fete se îndreptau către ea, nu am putut să mă abțin…
Am dat buzna, în fugă chiar, cu căruciorul plin, către acea casă nou deschisă. Am ajuns înaintea celor două fete și cu coada ochiului le puteam citi dezamăgirea din ochi… Parcă erau niște copii de Crăciun cărora le-ai furat bomboanele. Pur și simplu au ajuns în urma mea cu 2 secunde, stăteau cu baxul de apă în brațe și se uitau la mine… Ce puteau să facă altceva? J
Gentleman autentic, nici vorbă să le cedez locul. Cert este că până a terminat casiera de scanat produsele, fetele nu s-au mai mutat nicăieri. Au șezut cuminți la coadă și au așteptat rândul să plătească apa. Nu am înțeles niciodată pe cei care se mută precum țiganii cu cortul pe la cozile acelea, de parcă ar merge treaba mai repede în realitate la vreo casă de marcat…