Nimic nu se compara cu o gradina aranjata si curata. Nimic nu se compara cu verdeata si cu natura. Desi am stat o viata intreaga la bloc, 25 de ani mai precis, niciodata nu mi-au lipsit plantele din balcon sau de prin casa. Cate una in fiecare colt. Viata omului e facuta sa fie traita cat mai natural iar betoanele orasului de multe ori sunt extrem de deprimante.
Mi-am jurat candva ca daca voi reusi vreo data sa strang bani imi voi cumpara o casa pe pamant cu o curte generoasa pe care sa o amenajez dupa bunul plac. Nu am nevoie de mult spatiu pentru a ma simti liber si verde. Am nevoie pentru inceput de cateva pompe de stropit si un sistem de osmoza inversa. Fiind pasionat de hidroponica (cresterea de plante fara pamant, doar intr-o apa ce contine nutrienti) cu siguranta as reusi sa imi aranjez o gradina minunata de care sa fiu mandru si care sa imi faca viata colorata si frumoasa.
Se spune ca linistea colibei tale te face fericit si inclin sa cred ca aceste vorbe ascund un adevar real si de necontenit. De cand ma stiu niciodata nu am fost linistit la bloc. Mereu a fost un vecin mai petrecaret sau mai sarit de pe fix care sa ma faca sa regret faptul ca am ales sa ma mut in acel bloc. Asa e cand stai pe scara cu 50 de oameni, nu cu 50 pe toata strada. Blocul dispune oamenii pe verticala si densitatea populatiei devine ridicola. Alta e pe orizontala cand reusesti sa iti faci si o gradina in care sa nu te deranjeze nimeni. La cat de grea e viata in Romania nu imi fac sperante prea mari ca o sa ajung vreo data sa am o casa a mea insa nu se stie niciodata. Numai timpul va putea decide.