inel

Eram copil si inelele erau personajele principale ale povestilor cu eroi. Existau vrajitoare care cu ajutorul unei minuni de inel creau un intreg regat. Sau existau vrajitori care cu ajutorul unui inel reuseau sa se transforme in lei sau elefanti. Asa ca noi copiii eram evident fermecati de ideea de inel si ni le faceam din ce apucam. Ba din baretele de la copertile caietelor, ba din sarme gasite prin curtea scolii sau chiar din staniolul ciocolatelelor delicioase pe care le mancam. Anii au trecut si noi am crescut. Odata cu noi a crescut si s-a transformat si placerea pentru inele sau bijuterii in general. Iar daca mare parte dintre noi am ramas pana la varsta adulta doar atrasi vizual sau atrasi de cumpararea lor, prietenul meu cel mai bun din copilarie a trecut un pic peste acest “hotar”…

A intrat intr-o buna zi in magazinul de bijuterii din centrul oraselului nostru pentru a-i duce bijutierului un pachet dat de tatal sau. Si cum a trecut pragul micului magazin ceva parca s-a schimbat in fiinta lui. Acel loc parea “acasa” si toate acele inele de logodna pareau a fi “familia” lui. Si simtamintele lui nu s-au dovedit nefondate. Caci dragul meu prieten l-a rugat pe tatal sau ca de atunci inainte cand mai are pachete de trimis sa il lase pe el sa le duca giuvaergiului. Tatal sau nu a inteles de ce, dar pentru bucuria sufletului dragului sau copilas i-a indeplinit dorinta. Asta pana cand giuvaergiul l-a intrebat intr-una din zile pe tatal prietenului meu daca nu vrea sa il dea ucenic in micul sau atelier. Si acesta a fost inceputul. Apoi a urmat absolvirea unei scoli de profil, iar continuarea a acestei povesti este una “stralucita”. Dragul meu prieten este astazi “cetatean” al Parisului cu acte in regula si bun prieten cu liniile aeriene care il duc in toate cele patru zari ale Pamantului. Insa nu a uitat de unde a plecat si unde a inceput acest minunat mestesug. Asa ca de doua ori pe an vine si ne imbratiseaza petoti din gasca veche si isi viziteaza toti unchii si matusile aflate in dragul nostru orasel.

By Alex Ciocan

Blogul numarul 2, nimic mai mult... Un blog marca Alex Ciocan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *