Atunci cand eram mic nu imi placeau filmele romanesti. Eram obisnuit numai cu Van Damme si Segal… Imi placeau filmele straine pentru ca erau pline de actiune. Pe masura ce am crescut mi-am dat seama de personalitatea actorilor romani, de umorul pe care il produceau pe vremea comunismului si mai ales de mimica fetei. Aceste 3 trasaturi ale filmului romanesc m-au facut sa le vad cu alti ochi, uneori putin impins de la spate de degradarea societatii. Am vazut calitate si umor subtil, inteligent in filmele vechi, lucruri pe care le indragesc la nebunie.
Dintre filmele care mi-au placut cel mai mult, amintesc “Cel mai Iubit dintre pamanteni” si “Morometii”. Consider aceste doua filme adevarate capodopere pe care as putea sa le revad in fiecare zi, fara sa ma plictisesc nici macar o secunda. Cel mai bun film de comedie mi s-a parut a fi “Asta seara dansam in familie”. Actori mari precum Toma Caragiu, Dem Radulescu, Puiu Calinescu vor ramane pentru totdeauna in inimile noastre desi eu tracut de mult la cele sfinte. (Anul acesta se implinesc 15 ani de la moartea lui Dem Radulescu)
Imi lipsesc aceste filme de la TV, sa vada si copiii tinerei generatii ce inseamna umorul de calitate dar si un actor bun. Nu stiu cat succes ar avea caci stim cu totii cum este tanara generatie din ziua de azi, cultura zero, nici macar nu mai citeste. Cartile sunt plictisitoare pentru ei, in schimb sa le venereze. De unde cultura daca nu se cultiva la TV si in mass media ideea de inteligenta prin lectura? In fine, e o discutie pe care o vom aborda intr-un articol viitor.