Copilaria e cea mai frumoasa perioada din viata noastra. Poate pentru ca suntem naivi si necopti si nu avem nici o grija. Cand vine adolescenta incep sa vina si grijile iar cand terminam liceul suntem deja oameni in toata firea. Copilaria nu ne-o poate lua nimeni dar nici nu ne-o poate da inapoi. Desi am vrea… toti am vrea sa fim din nou copii sa traim departe de lumea reala. Sa ne jucam de dimineata pana seara si sa nu avem nici cea mai mica problema, sa stim ca atunci cand apare ceva parintii or sa rezolve si sa traim linistiti.
Romania nu e tocmai tara care sa iti ofere liniste. Dupa cum spuneam dupa liceu intrii in campul muncii si incep sa apara problemele. Ai de-aface cu patroni hoti care vor vrea sa te munceasca de dimineata pana seara pe bani de nimic, ai de-aface cu patroni cu cerinte stupide si nesimtite si cu colegi de 2 ori mai nesimtiti ca patronii pentru care lucrezi.
Atunci cand iesi din copilarie parca te izbesti de un zid al realitatii si iti dai seama ca nu te mai poti intoarce inapoi, oricat ti-ai dori. Mi-as dori sa mai am acea bucurie ce nu ma lasa noaptea sa adorm gandindu-ma la ziua de maine.
Nu stiu de ce dar aveam o placere deosebita sa sar in pat. Ma pasiona destul de mult si balansoarul ce-I drept insa patul era numarul 1 in materie de distractie, si nu cred ca sunt singurul care apreciaza astfel de practici. Pentru parintii care doresc sa dea copiilor un motiv de distractie in casa in plus, gasiti aici saltele cu arcuri. E drept, distractia pentru copii in ziua de azi nu prea mai contine jocuri fizice. Internetul si calculatorul a acaparat totul in materie de jocuri si nu stiu daca este tocmai in regula. Mediul in care traim este extraordinar de bine conectat la internet si copiii trebuie sa stie sa se descurce cu el insa raman la parerea cum ca jocurile individuale intre copii dezvolta personalitatea mult mai mult ca un simplu calculator. Depinde din ce parte privesti viata si lucrurile pana la urma.