Oare sunt singurul care a observat că în România nu există sărbătoare fără grătar și bețivăneală? Pe vremuri, oamenii chefuiau cu motiv, însă la cum au involuat lucrurile în România ultimilor 28 de ani, se pare că motivul nu mai este necesar. De fiecare dată când este vorba de ceva sărbătoare, grătarul se încinge, berea la PET este cumpărată în cantități industriale, manelele încep să urle și oamenii să chiuie ca de Revelion. Apropo de asta cu chiuitul, eu nu am înțeles niciodată de ce se chiuie pe la chefuri… Poate-mi explică cineva în comentarii.
Chiar și de Valentine’s Day, românii nu pierd ocazia să sărbătorească cu bețivăneală și toate cele. Da, e nevoie de o bețivăneală soră cu moartea, altfel românii nu se simt bine. Grătarele încep să se încingă, carnea să sfârâie și muzica să fie dată din ce în ce mai tare, direct proporțional cu nivelul alcoolemiei din sânge. Cu cât alcoolemia crește, cu atât crește și volumul muzicii astfel încă, timpanele semi conștiente să audă muzica în adevărata ei splendoare. Da, numai la melteneala din România există chestia asta cu muzica dată tare.
Am văzut și azi, pe 14 februarie grătare și am auzit manele. Dar e ceva atât de normal. Cred că nu am mai fi români dacă nu am abuza de aceste obiceiuri 100% țărănești și meltenești. Și cred că până la urmă nu ai cum să ai speranța că în Româna, în orașele din țara asta va exista vreodată civilizație ca-n occident pentru că atât timp cât există un exod în masă al țăranilor prost crescuți și needucați din mediul rural în civilizația urbană fără ca aceștia să se schimbe din punct de vedere al mentalității, totul este în zadar.