Am auzit adineauri o veste că parlamentarii își vor mări salariile cu 27%. Nu știu dacă s-a votat legea sau urmează, dar lumea trebuie să înțeleagă după lucruri simple și elementare:
- Absolut nici un parlamentar nu trăiește din leafa pe care o primește. Toți sunt bogați, toți au afaceri peste afaceri de sute de mii sau chiar milioane de euro, dacă nu mai mult.
- Aceste măriri nu sunt făcute din necesitate, ci din lăcomie. Omul lacom și puhav vrea întotdeauna să rupă tot, să ia tot, să lase pârjol în urma lui, să nu lase nimic pentru altul.
Așadar, aceste măriri de salarii din moment ce nu sunt o necesitate pentru parlamentari nu reprezintă altceva de cât o sfidare a cetățeanului. Pur și simplu nu le pasă că cei care i-au trimis în scaune suferă de sărăcie. Ei doresc să ia cât mai mulți bani. Dacă pot să ia 7000 de lei deși au venituri de 10 ori mai mari din alte activități, de ce să nu ia?
Noi românii avem o problemă: lăcomia. Am mai putea să adăugăm una: egoismul. Nu e posibil ca toată lumea să gândească în acest mod „De ce să nu iau dacă am posibilitatea? Și ce dacă nu îmi trebuie? Dacă pot să iau, iau, nu stau la discuții!”. E o bătaie de joc imensă pentru cetățean, să îți mărești niște salarii deși ai putea să trăiești bine mersi fără ei.
În Parlamentul nostru, oamenii ar trebui să doneze lefurile fără doar și poate pentru că oricum sunt bogați. Așa se face în străinătate dar acolo oamenilor le pasă de opinia publică, nu sunt niște nesimțiți puhavi, lacomi și nepăsători. În străinătate oamenii care se duc să conducă țara o fac pentru că vor să schimbe lucruri, nu să ciupească precum găinile toate râmele de pe jos. Nu vor să fie arătați cu degetul de popor pentru găinării de-astea de câteva mii de lei.