Discutam mai de mult despre patronii din Romania, ca sunt de rahat si ca intotdeauna cauta sa pacaleasca angajatul. Cum sa il pacaleasca? Pai in sensul sa ii dea cat mai putini bani si sa il munceasca cat mai mult. Se intampla destul de des chestia asta din cauza faptului ca oamenii isi permit sa se lipseasca de niste angajati slab pregatiti profesional. Ca vorba aia, e coada la poarta de 5 metri, oameni care vin sa ceara un loc de munca. Din pacate, somajul este de partea angajatorului in ziua de azi…
Dar este oare angajatorul singurul vinovat de aceasta situatie? Merita angajatul acel salariu pe care il cere? Pai sincer sa fiu, in foarte putine cazuri il merita pentru ca de cele mai multe ori, tinerii din campul muncii sunt destul de slab pregatiti profesional pentru a avea pretentii. In plus, exista o lipsa de responsabilitate in randul tinerilor care parca ii impiedica sa fie seriosi. Pai cand ii vezi ca vin la munca si in loc sa fie atenti la clienti, ei stau cu nasurile in Facebook, ce poti sa le faci? Sa ii premiezi?
Am spus intotdeauna faptul ca salariile cele mai mici sunt destinate celor care nu prezinta un viitor, oamenilor care nu au planuri de mai mult, care nu doresc mai mult de la viata. Nu cred ca exista om inteligent care sa stea o viata intreaga sluga la un patron care-l plateste cu minimul pe economie. Cei care nu au de gand sa evolueze se plafoneaza in salarii mici si se multumesc sa rabufneasca pe la spate injurand in stanga si in dreapta cat de nasol e sa muncesti pe putin…