Am in minte o imagine pe care nu cred ca o voi uita vreodata. Acel cantar vechi, cu 2 talere si acul imens ce penduleaza intre zeci de cifre. Era nelipsit din orice alimentara si clar era de pe vremea lui Ceausescu. Erau anii 90 si inceputul anilor 2000. Trecusera aproape 10 ani si lumea nu se mai modernizase. Parca voia sa ramana prinsa in acea era. Multora li s-a parut a fi epoca de aur bazandu-se pe faptul ca in acea perioada de dinainte de ’89, s-a cladit Romania. Tara a capatat contur si s-a dezvoltat economic. Au dreptate din punctul acesta de vedere, insa tot ce s-a cladit in perioada comunista s-a distrus in democratia ce avea sa urmeze. Setea oamenilor pentru o libertate pe care oricum nu au inteles-o a dus la autodistrugere.
Astazi alimentara e tot acolo. Mi se pare incredibil insa e adevarat. De cand s-au deschis 5 hipermarket-uri in jurul orasului, 90% din magazinele de cartier s-au inchis. Uite cum o industrie moare ca sa se deschida alta. Nu s-a castigat nimic.
Revenind la acel magazin, observ ca s-a modernizat peste masura. Se lucreaza cu coduri de bare, cu aparat de etichetat preturi, si-au luat chiar si imprimante carduri pentru a incerca fidelizarea si atragerea de clienti. E o idee buna si cred ca e ideea care i-a salvat de la dezastru. E singurul magazin din oras care e acolo de cand il stiu eu si vinde exact aceleasi lucruri.
Tehnologia a dat buzna peste noi cam prin anii 2003-2004 si a ajutat destul de mult pe toate palierele. Odata cu tehnologia a venit si dezvoltarea pe plan regional a tot ce tine de oras. Dezvoltare care s-a dus in cap prin 2008 cand gogoasa imobiliara s-a dezumflat si a venit criza economica. De atunci, doar cei tari supravietuiesc si reusesc sa faca concurenta hipermarketurilor din imprejurimi.