Am fost destul de atent prin străinătate la fenomenul locurilor de parcare. Sunt mereu goale pentru că handicapații sunt destul de puțini la număr, mă refer la cei care pot să conducă o mașină sau cei care pot să conduc și își permit una.
Deci, în țările în care oamenii sunt mai bogați, în care statul dă privilegii mult mai mari pentru handicapați și în care aceștia sunt mult mai bine sprijiniți din toate punctele de vedere, locurile de parcare destinate acestor persoane cu dizabilități sunt goale. Poate să fie concertul anului pe strada respectivă, nimeni nu ocupă acele locuri de parcare. Există respect și bun simț.
În România, în țara în care handicapații nu au bani de cărucioare cu rotile, ce să mai zic de mașini cu care să se deplaseze la hipermarket, în țara în care statul dă oamenilor cu probleme câteva sute de lei pe lună și ăia cu chiu cu vai, în care persoanele cu dizabilități nu au nici o șansă să se urce într-un autobuz, transport public de persoane, locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități sunt mereu ocupate.
Păi cred că e ceva normal, de ce să nu vină meltenii, țăranii cocliți veniți din vârf de munte la oraș să parcheze acolo? Brânzarul trebuie să aibă unde parca domne, nu contează contextul.
Eu unul cred că avem un handicap la cap pentru care ar trebui să se permită parcarea oriunde, nu numai pe locurile celor mai puțin norocoși.
E de-a dreptul incredibil ce se întâmplă, nu mai e pic de respect. Peste tot pe unde te duci în Romania, la orice hipermarket, locurile persoanelor cu dizabilități sunt mereu ocupate pentru că sunt fix lângă ușă.
Leneșii, putorile dracului, trag ca musca la căcat la acele locuri pentru că e greu să lase mașina 10 metri mai în spate… Cum? Să meargă bossul pe jos atâta mă? Păi ce? Și-a luat bemveu ca să meargă pe jos? El pune mașina unde vrea pula lui, e clar?