Transcrierea dreptului de proprietate pentru autovehicule în România – o țigănie

Nu cred că există o nebunie birocratică mai mare decât cea din România, de la înmatricularea unui autoturism în circulație. Sau transcrierea dreptului de proprietate. Am trecut recent printr-un asemenea episod și am fost nevoit să transcriu dreptul de proprietate pe numele meu, mașina fiind deja înmatriculată. Eh, am zis ok, cât de greu poate să fie? Păi o să vă explic imediat cam cât de greu este și cam cât costă distracția asta, că pe unde te duci trebuie să dai bani. Așa e în România, tot ce ține de lucrul cu instituțiile publice e pe bază de plată și de țigănie.

În primă instanță, am fost să fac contractul de vânzare cumpărare la un birou de copiat acte. Acolo am plătit 40 de lei. Cu contractul semnat, am mers împreună cu proprietarul la Taxe și Impozite Locale să o trecem de pe numele lui, pe numele meu. Acolo trebuie completate niște formulare și plătit 60 de lei dacă dorești de pe o zi pe alta. Dacă nu, contractele se ștampilează (ține loc de certificat fiscal) în termen de 7 zile. Urmează apoi să mergi la ANAF, unde trebuie să plătești contravaloarea certificatului de înmatriculare, 37 de lei. Eu am păstrat numerele care erau pe mașină și nu am fost nevoit să mai plătesc pentru altele noi. Altfel, mai scoteam 40 de lei și pentru numerele noi.

Mai trebuie făcută asigurarea, pe minim 6 luni, chiar dacă autovehiculul mai are încă asigurare valabilă. Alți 330 de lei. La voi în funcție de vârstă, poate să fie mai ieftină. Ei bine, cu aceste documente, plus unele pe care vi le dă doamna de la biroul de copiat acte la care faceți contractul de vânzare cumpărare, trebuie mers la DRPCIV, biroul înmatriculări. Se face programare online și se depune dosarul. Ziua următoare trebuie mers din nou la DRPCIV pentru a ridica CIV-ul și dovada înlocuitoare a certificatului. În maxim 7 zile de la data depunerii dosarului de transcrie a dreptului de proprietate, trebuie mers la poștă pentru a ridica apoi certificatul de înmatriculare original.

Acum faceți voi un calcul, pe la câte instituții publice trebuie să mergi, cât costă și cât durează în total acest procedeu absolut țigănesc, oribil, pe la câte ghișee trebuie să te plimbi.