Cand spun suflete nu ma refer la noi, oamenii… ma refer la sufletele necuvantatoare, incapabile sa ne comunice dorintele sau suferintele. De multe ori ma gandesc la cainele pe care il am eu la serviciu. Stiu ca de multe ori incearca sa imi spuna ceva si desi nu foloseste vorbe, reuseste sa imi transmita ceva. Cred ca animalele de companie sunt mult mai loiale decat oamenii si mult mai grijulii. Intre noi si ele se stabileste o legatura emotionala extraordinar de puternica.
Simturile unui caine de exemplu sunt uneori inexplicabile. Stim cu totii ca au mirosul si auzul puternic dezvoltate dar nimeni nu isi explica de ce cateii o ia razna cand simt un pericol pe care noi oamenii nu il vedem. Stateam si ma intrebam de ce cainele de la serviciu latra si maraie la toti oamenii care imi starnesc mie repulsie. Cainele simte de dupa perete atunci cand privesc intr-o dunga pe cineva venind spre mine. Pana acuma nu a scapat nimeni, a latrat si a marait pe toti antipaticii din vecini pe care nu i-as vrea in preajma nici macar pentru 5 minute. Parca are un senzor de nesimtire, parca simte nesimtitii si oamenii rai. Imi e tare greu sa imi explic cum reuseste sa simta atat de bine ceea ce ma deranjeaza pe mine. Poate face treaba asta din simplul fapt ca ii dau sa pape cate ceva din cand in cand. Se spune ca niciodata cainele nu musca mana care-i da de mancare.
Desi e putin bolnavior se pare ca incepe sa se faca bine. Pacat ca in Severin nu exista un cabinet dotat cu un aparat radiologie veterinara, s-ar fi facut bine mai repede mai ales ca acuma e foarte frig afara. A venit iarna peste noi pe neasteptate si din pacate nu putem face nimic. Am increderea ca se va face bine, rasa e de partea lui de data asta. Un caine de 40 de kg nu se lasa rapus cu una cu doua de boala.
E important sa avem grija de sufletele lor atata timp cat si ei ne pazesc cu o loialitate iesita din comun.